Te-ai gandit vreodata ce te face sa te simti mereu singur? Te-ai gandit vreodata la tristetea ta sau la provenienta ei? Te-ai gandit la copilarie si cum ti-au influentat intamplarile de atunci viata de acum? Adesea, intalnesc in timpul sedintelor de coaching oameni in ochii carora vad atat de multa tristete incat imi dau seama ca tristetea lor nu este acolo de azi sau de ieri, ci este o constanta in viata lor, ceva ce a aparut acum mult timp, dar pe care nu au discutat-o asa cum ar trebui si cu atat mai mult nu au inceput procesul de vindecare.
Atunci cand suntem copii, fiecare lucru care ni se intampla pare a avea un impact mare, fiecare actiune sau fiecare experienta prin care trecem isi lasa amprenta asupra felului in care ajungem sa ne dezvoltam atunci cand crestem. Poate parea cliseic, insa un copil care creste intr-un mediu calm, relaxat, intr-un mediu in care poate simti prezenta si sustinerea ambilor parinti este un copil care are mai multe sanse la o viata in care are incredere in sine. La polul opus, se afla micutii care in copilarie trec prin diverse traume, fie ca vorbim despre divortul parintilor, fie ca vorbim despre batai sau adoptii. Acestia simt mai puternic sentimentul de abandon in adolescenta si in viata de om matur astfel incat traiesc cu o profunda lipsa de incredere in ei.
Intr-un fel sau altul fiecare intamplare pe care o traim lasa semne, iar in copilarie, semnele respectiva risca sa nu mai poata fi sterse decat foarte greu si cu ajutorul unei persoane specializate, fie ca este coach, terapeut, psiholog, psihoterapeut. Nu exista familia perfecta, insa exista o familia care face tot ce poate pentru copii, exista familia care incerca sa depaseasca obstacolele intr-un mod matur, fara a provoca traume care ar putea dauna in viitor.
Intr-un fel sau altul, mediul din care provenim ne influenteaza din mai multe puncte de vedere, iar acest lucru ne este deja bine-cunoscut. De ce? Pentru ca cei mici invata prin imitatie, iar daca ei sunt supusi unui anumit comportament zilnic, vor avea tendinta sa fie si ei la fel. Daca parintii se cearta mereu, copiii se cearta si ei mereu cu toata lumea. Daca parintii sunt agresivi, copiii vor fi agresivi si tot asa mai departe.
Cu toate acestea, ce trebuie noi sa intelegem de fapt, este faptul ca noi nu suntem parintii nostri, iar comportamentul nostru nu trebuie sa fie la fel ca al lor. Este foarte important pentru copii sa invete sa se desprinda de mediul din care provin si mai mult decat atat, sa incerce sa nu repete din greselile facute de parintii lor. Daca totusi, facem greseli de orice fel este de preferat sa fie propriile noastre greseli. Desi ar putea parea greu, acest lucru nu este imposibil.
Fiecare om are o personalitate, un caracter si trasaturi de comportament diferite, iar acesta este motivul pentru care poti sa te desprinzi mai usor de traumele copilariei. Nu am sa neg faptul ca aceastea lasa urme, dar tu esti singurul care poate alege ce fel de urme sunt: unele din care intelegi ca nu asa trebuie sa procedezi si tu, sau unele pe care le lasi sa te traga in jos.
Este decizia ta cum alegi sa te folosesti de ceea ce poate acum numesti slabiciune. Este decizia ta cum le lasi sa te influenteze si cum le folosesti in favoarea sau defavoarea ta. Am vazut, de-a lungul timpului foarte multe exemple de oameni care au reusit sa foloseasca intamplarile nefericite din copilarie intr-un mod pozitiv, au reusit sa le inteleaga, sa le accepte si cel mai important au ales sa nu le repete.
Imi doresc sa intelegem ca suntem proprii nostri stapani, iar traumele si tot ceea ce am putea vedea negativ la noi, nu sunt, de fapt, lucruri care sa ne traga inapoi. Asta este si ceea ce vom face impreuna in timpul sedintelor de coaching. Te voi ajuta sa intelegi cum te vei putea folosi de lucrurile pe care acum le numesti slabiciuni pentru a deveni mai bun, mai puternic. O versiune a ta mai buna si vei fi mai fericit, mai impacat si mai castigat. Vei sti cum sa-ti folosesti experienta de viata in avantajul tau.
Iti poti imagina cum arata adevaratul TU? Cu incredere in tine, in echilibrul emotional, un TU care este capabil sa se bucure cu adevarat de propriile experiente si sa fie fericit?